Bucurati-va de copilarie sau de copilaria copiilor vostri….

Ce e mai frumos decat sa mergi cu prietenii la un peste?
Dupa o noapte nedormita si obositoare m-am gandit sa merg la un peste cu prietenii, plecarea la ora 5 dimineata. Unde ? intr-un sat foarte sarac la vreo 40 de km de Botosani.
Majoritatea oamenilor din sat traiesc doar din pescuit, nu tu locuri de munca , nu tu industrie, terenul si vremea din zona nu sunt prea potrivite pentru agricultura. Deci, ce-a mai ramas de facut? Pescuitul.
Niste oameni prietenosi si primitori, saraci dar cu credinta in Dumnezeu, au atatea probleme dar nu se plang.
Ce mi-a placut acolo cel mai mult?: Acesti oameni saraci stiu sa se bucure de orice lucru marunt, au zambetul pe buze cu toate ca au atatea greutati… nu ca noi… o lectie de viata.
Imaginati-va ca saracia e atat de mare incat un kg de peste ajunge uneori si la 1 leu.
In ziua respectiva s-au prins in jur de 45 de kg de peste. Nice , nu?
Acum va las sa urmariti fotoreportajul.
Apropo, fotografiile sunt la o rezolutie mica si calitatea este redusa foarte mult. Serviciul de hosting pe care il am momentan nu-mi permite sa le pun la o rezolutie mare.

Back in business.
De ce happy?
In primul rand, sunt acasa… . Dupa o luna de training petrecuta in Belgia , la o firma cu o atitudine rasista si xenofoba . Nu am apucat sa vad prea multe din aceasta tara frumoasa, dar ma bucur ca am reusit sa cunosc niste persoane cu adevarat de nota 10.
Al 2`lea motiv de fericire este ca imi voi da demisia.. Da, e un motiv de bucurie pentru mine. De ce? Pai de 9 luni de cand am acest job m-am schimbat foarte mult… si nu zic ca m-am schimbat in bine .. ci mai mult in rau. Nu mai sunt acel om plin de viata, nu mai am chef de nimic, sunt derutat total … pierdut in spatiu.
Hai sa va spun o mica poveste:
Cand eram mic, ma uitam la taicamiu si incercam sa ma pun in locul lui , in ce sens? Faptul ca viata iti ofera atat de mult lucruri frumoase… dar putini ajung sa se bucure cu adevarat de ele.
Stilul de viata a lui taicamiu era ce de genu: Munca , acasa. Munca, acasa si zilnic aceiasi chestie. Atunci imi spuneam ca niciodata nu voi fi ca el, eu imi voi conduce viata, nu altii. Dar fara sa-mi dau seama … am ajuns exact in aceiasi situatie. Mi-au trebuit 9 luni de zile sa ma trezesc. De ce m-am ferit nu am scapat. Dar acuma voi urma un alt drum, voi face niste schimbari in viata, cel putin voi incerca.
Acum imi dau seama cate au indurat parintii mei, au renuntat la propria viata pentru ca noi sa o ducem mai bine. Acum sa le multumesc, ar fi un lucru banal.. Dar sa ii respect si sa le fiu aproape tot restul vietii, cred ca ar fi cel mai indicat.

Si acum facem loc noului meu aparat foto. De 3 zile sunt fericitul posesor a unui Canon 5d Mark II si a unui obiectiv Canon EF 16-35mm f/2.8 L USM.Initial banii erau stransi pentru o masina , dar 5 min mi-au fost de ajuns sa ma pot razgandi si sa fac un drum pana in Olanda pentru a cumpara aceste bijuterii :D. Cei care vreti sa va cumparati aparte foto sau diferite accesorii, incercati sa va uitati si pe siturile de specialitate din Olanda.. Am iesit acolo cu vre-o 800 de euro mai ieftin ca aici “aparat, obiectiv, grip, acumulator, filtre si geanta” , merita incercat.

Dar pana una alta,ii mai fac loc si batranelului meu Canon 400D .
O fotografie facuta in Gent, pe o vreme ploioasa in centrul istoric care este total in renovare.
In urmatoarele zile voi reveni cu alte fotografii facute in Belgia.
Sa ne auzim de bine si la cat mai multe cadre bune.

Sambata, e posibil sa fac cu niste prieteni un fotoreportaj despre acesti oameni din gara Burdujeni, daca vrea sa mai vina cineva, sa lase un mesaj.